Dezvoltarea creativităţii la elev

Creativitatea este deseori privită ca un proces misterios, ce
caracterizează un număr restrâns de artiști și inventatori geniali în marile
momente de inspirație. În fapt noi toți suntem prezumtiv creativi. Ori de câte
ori rezolvăm o problemă într-o manieră inedită sau descoperim o nouă utilitate
a unui obiect banal este solicitată într-un grad mai mare sau mai mic capacitatea
noastră creativă.
Majoritatea copiilor sunt de la natură curioşi şi au o imaginaţie bogată, însă după ce merg la şcoală devin precauţi şi mai puţin inovativi, din participanţi ajung spectatori plictisiţi. Din păcate şcolile cataloghează de multe ori creativitatea elevilor ca un obicei prost, pre care-l taxează.
Societatea are nevoie de oameni care gândesc, sunt creativi şi inovativi. Din păcate de multe ori sistemele educaţionale nu fac decât să descurajeze aceste lucruri.
A dezvolta creativitatea elevilor nu este un lucru ușor, dar poate fi plăcut şi ne poate aduce satisfacţii profunde. În ceea ce-l priveşte pe profesor desigur că presupune mai mult timp alocat planificării şi evaluării rezultatelor învăţării, presupune încrederea şi curajul de a improviza şi devia de la plan, de a fructifica oportunităţi neaşteptate de învăţare. Înseamnă tolerarea incertitudinii şi asumarea riscului că demersul adoptat nu a dat rezultatele scontate. Probabil va însemna să gândim ca şi Thomas Edison care spunea : "Nu am eşuat. Am găsit 10000 soluţii care nu funcţionează".
Învăţarea este un proces natural, care are loc tot timpul, însă adevărata învăţare este cea făcută din pasiune. Predarea este eficientă atunci când este interesantă, participativă şi incitantă. Predarea este în slujba dezvoltării creativităţii dacă valorizează mai mult:
- formularea de întrebări decât răspunsurile
- inovaţia decât regurgitarea faptelor
- individualitatea decât uniformitatea
- excelenţa decât performanţa standardizată.
Sir Ken Robinson autor, lector şi consilier pe probleme de educaţie face o critică aspră a sistemelor educaţionale din majoritatea ţărilor lumii considerând că educaţia pe care o oferă copiilor este ancorată în vechile principii ale societăţii industrializate care punea un accent exagerat pe partea academică ignorând abilităţile şi competenţele necesare societăţii actuale: de relaţionare cu ceilalţi, inteligenţă emoţională, imaginaţie, creativitate. Autorul consideră că cea mai mare problemă a sistemelor educaţionale actuale este irelevanţa. Elevii nu văd în ce mod îi ajută ceea ce se face la şcoală în viaţă. Se plictisesc la şcoală. Şi poate că este timpul să ne punem întrebarea ca educatori dacă ceea ce facem nu este plictisitor şi irelevant într-adevăr!

Mediul creat de profesor este unul creativ dacă:
- elevii pun în disucţie idei, pun întrebări, fac legături, observă relaţii
- elevii gândesc lateral, fac asociaţii neobişnuite
- elevii au o viziune despre cum vor fi lucrurile, îşi imaginează posibilităţi, se întreabă "cum ar fi dacă...?", văd alternative, privesc lucrurile din mai multe puncte de vedere
- explorează idei şi opţiuni- se joacă cu ideile, încearcă ceva diferit, abordări proaspete, sunt deschişi la noi idei, îşi schimbă ideile pentru a obţine ceva nou
- reflectă critic asupra ideilor, acţiunilor, rezultatelor- analizează progresele, invită şi dau feedback, ştiu să critice constructiv şi să facă observaţii pertinente
- nu se tem de greşeli, îşi asumă riscul de a greşi şi învaţă din ele.
Pe scurt, dezvoltarea creativităţii elevilor înseamnă să le oferim prilejuri de a acţiona creativ, să-i încurajăm în aceste demersuri şi să recompensăm gândirea şi acţiunea creativă.